Citeste! NOU - Instructiuni Oficiale Loteria Vizelor DV-2018

Cum se descurca proaspetii emigranti romani în America

(articol preluat din Anchete.ro) / 02 Februarie 2003

In Statele Unite totul este logic, simplu si usor sau cât mai usor posibil. Mai ales pentru americani, nu însa si pentru cei nou veniti. Pentru a putea patrunde si a te putea adapta vietii de aici trebuie sa stii multe lucruri si reguli, sa le întelegi pentru a putea descifra logica americana. De abia pe urma lucrurile încep sa devina coerente, altfel chiar si regulile care au ca scop grija fata de cei nou veniti îti par o piedica. Pentru români, preturile sunt, la primul contact, raportate la veniturile precare din tara si la putinii bani de buzunar cu care sosesc marea majoritate, o bariera de netrecut. La New York un pachet de tigari costa peste 7 dolari, o pâine -în general dulce si fara gust- în jur de 2 dolari, o sticla de apa chioara sau una de bere între 1 si 1,50 dolari, o cafea la un bar 2-3 dolari, o calatorie cu metroul 1,50, un telefon dat de pe strada 25 de centi, etc. La prima miscare pe tarâmul fagaduintei, noul venit cheltuie lejer 15-20 de dolari, adica peste jumatate de milion de lei sau altfel spus cam jumatate de chenzina si nu se alege cu nimic. Eventual cu gâtul sucit de la privitul de aproape al vârfurilor faimosilor zgârie norilor din Manhattan si cu o durere de picioare de la mersul pe jos. Totusi îsi face o imagine cât de cât aproximativa despre dimensiunea orasului, despre aglomeratie, preturi, poate si stil newyorkez. Nu cel din Sex and the City.

Trebuie amintit ca în New York City vin, zilnic, cu avionul, masina, trenul, autobuzul, vaporul sau barca, la munca, afaceri, scoala sau turism circa 11 milioane de oameni ceea ce face oficial ca populatia orasului sa o depaseasca pe cea a României. Este totusi cam mult pentru un oras. New York este principala poarta de emigrare de pe coasta de Est a SUA, adica mai exact aici se regasesc, printre comunitatile nationale de pe tot globul, si marea majoritate a celor 7 milioane de emigranti ilegali, cifra avansata recent de nou înfiintatul Homeland Security. Parca în ciuda românilor, toata lumea vorbeste limba americana, diferita de engleza pe care, nu toti au învatat-o la scoala. Circa doua treimi vorbesc si spaniola.

Orasul, mai bine zis imperiul pentru ca pe numerele de înmatriculare scrie NY – Empire State, este format din 5 mari “cartiere”, “vecinatati”, “insule” sau mai pe întelesul românilor judete: Manhattan, Queens, Brooklyn, Bronx si Long Island. Fiecare din acestea este împartit în mai multe “county” (orase): Uptown, crosstown si downtown, East Side, West Side, Battery Park City, Financial District, Chinatown, Little Italy, Greenwich Village, Harlem pentru a nominaliza doar câteva orase din “cartierul” Manhattan, Astoria, Sunny Side, Long Island City, Forest Hills, Jamaica, Woodside, Glendale, Maspeth, Green Point si Ridgewood pentru a nominaliza doar cele mai cunoscute orase locuite de comunitati românesti din Queens. Acestea sunt împartite în strazi în general paralele si numerotate. Chiar daca se intersecteaza perpendicular, ele sunt de mai multe tipuri: sunt: street, avenue, place, drive, road. Dar, spre exemplu 40 Street poate fi si în Manhattan, si în Queens si în Brooklyn fara a fi aceiasi strada. Broadway nu este numai faimoasa strada a teatrelor si music hall din Manhattan, ea este si în Queens si la Chicago si în aproape toate orasele sau satele din Statele Unite.

Orice nou sosit în America trebuie sa aibe o adresa unde sa se duca. Nu în toate cauzele, daca exista, prietenul, ruda sau cunostinta, institutia, biserica sau organizatia care te-a invitat sau promis ca te ajuta sau îi poti folosi adresa vine sa te ia de la aeroport. La eventualele numere de telefon ale cunoscutilor raspunde de regula un robot. Asta daca sti ca înaintea numarului de telefon trebuie formata si cifra 1. Adresa pe care o ai este de regula cam ca un numar de telefon: 32-75- 35 Street, #1, 11106, Long Island City, ca sa dau doar un exemplu. Daca te simti obosit si iei un taxi spunând soferului ca vrei sa mergi pe 35 Street în Long Island în loc de Long Island City, faci o plimbare de circa 2 ore, în cazul în care traficul nu este aglomerat si ajungi într-o zona cu vile rezidentiale ale celor mai faimosi milionari si mafioti din America. Platesti cam 80-100 de dolari si te trezesti cautând, pe 35 Street numerele 32 si 75. Nu sunt însa cele de care ai nevoie si, daca ai noroc, te ia repede un politist care se uita la hârtia pe care ai tu scrisa adresa, îti cheama alt taxi si îi spune acestuia sa te duca în Queens. Desigur daca politistul stie ca adresa ta este în Queens la imobilul cu numarul 75 aflat la intersectia strazii 35 cu Broadway Avenue. De regula politisti nu prea stiu decât adresele din zona lor de activitate sau au idee aproximativa despre unele zone mai cunoscute. Ai o sansa sa ajungi unde trebuie doar daca ai norocul sa dai peste un taximetrist onest. Majoritatea sunt, însa nu toti. Poti ajunge, iar cel care te asteapta sa fie plecat. Doar în cazul fericit sosesti cu circa 24 de ore întîrziere sa povestesti cunoscutilor sau prietenilor “aventura” care ti-a amînat cu o zi întâlnirea cu dusul lor fierbinte si patul de care ai atâta nevoie dupa cele petrecute si schimbarea fusului orar cu 7 ore.

Sansa celor singuri pe lumea noua
Daca ai pe cineva la care sa locuiesti, în urmatoarea saptamâna, încep sa-ti patrunda, pe toate canalele, în creier tot felul de informatii despre America. O prima precizare: daca nu ai pe cineva care sa te ajute la început, chiar cu un minim necesar, nu ai aproape nici o sansa. Dar, chiar daca este apreciata ca dezbinata, comunitatea româneasca are totusi grija, în masura posibilitatilor, de românii nou veniti, în sensul ca nu te lasa pe strada, nu te lasa nemîncat si îti da câteva informatii, relatii, contacte sau variante de existenta. Exista o solidaritate care nu ar fi rau sa fie si în tara, dar din pacate nu este. Si nici nu cred ca va fi prea curând.

În cazul, destul de frecvent în care nu ai pe nimeni apropiat dispus sa te ajute singura posibilitate este sa ajungi în Ridgewood sau în Sunny Side cartierele de emigranti cu cea mai numeroasa comunitate româneasca. Aici, pe Fresh Pond Road, pe Forest Avenue, pe Myrtle, pe Seneca Avenue sau pe Queens Boulevard gasesti pe strada români, dar si numeroase biserici, baruri si restaurante românesti, unde mai mult ca sigur ca cineva îti gaseste o solutie. Desigur nu cea mai buna. Cu siguranta, în orice casa de români ai intra, ti se ofera si câteva ziare românesti din America. Acolo gasesti, la mica publicitate, printre stiri depreciate din tara, citite cu circa una sau doua saptamâni înainte, oferte de munca, camere sau locuinte de închiriat, diverse anunturi matrimoniale, adrese si numere de telefon ale diversilor intreprinzatori, avocati, medici, comercianti sau oameni de afaceri, care se adreseaza în special românilor. Admitând ca ai macar un prieten sau o familie la care poti sta o perioada de macar doua saptamâni lucrurile încep sa devina mai simple pe zi ce trece.

Fiind singur pe aceasta “lume noua”, pe Forest Avenue, lânga statia Forest a metroului M se afla o biserica româneasca, vis-a- vis de chioscul de ziare, care ofera imediat gazduire. Am precizat ca se afla lânga chioscul de ziare deoarece nimic nu atrage atentia ca ar fi o biserica, cladirea aratând la fel cu casele din zona (vezi foto). Tot în aceiasi zona se afla si un bar romanesc aflat chiar pe trotuarul pe care cobori din metrou (metroul în aceasta zona trece pe deasupra caselor) unde poti gasi imediat pe cineva la care sa stai, nu neaparat de acelasi sex. Mergând pe Forest în jos ajungi la Romanian Café, un restaurant amarât cu 6 mese si o patroana care îti ofera la orice ora ciorba de burta, salata de vinete si mititei, în care poti sa fi ajutat, mai ales pentru gasirea imediata a unui loc de munca. De remarcat ca odata gasita o slujba, pentru fiecare zi de munca se câstiga, ca nou venit, între 60 si 80 de dolari, ceea ce face ca în doar câteva zile sa vezi altfel lucrurile.

În doua saptamâni ai deja posibilitatea sa-ti închiriezi o garsoniera, ai reusit sa trimiti o suta, doua de dolari familiei, ai cunoscut oameni noi, cu experienta ameicana, ti-ai facut prieteni, poate ca ai si gasit alte oferte de munca mai bine platite sau ajungi sa câstigi acolo unde lucrezi 100 de dolari pe zi, ceea ce nu este mult, dar este aproape de maxim pentru primii ani. Facând o socoteala, în termeni de comparatie românesti, banii chash, în dolari, care îti intra saptamânal în buzunar echivaleaza cu salariul – declarat de Ion Iliescu la Viena – a patru ministri din Guvernul Nastase. Logic, cel putin atâta timp cât veniturile din România ale oamenilor cinstiti nu sunt nici macar comparabile cu cele de aici, se pune logic întrebarea: de ce sa ma întorc acasa? Mai ales ca nimeni nu te întreaba nimic. Si la fel de logic si just, se impune si o înjuratura adânca, pe specific local, a celor care ne-au tinut atâta amar de ani în sistemul de preturi si valori ale Tratatului de la Varsovia. Daca vreti si urmasilor acestora sau celor ce mai continua sa fie în functii de stat.

Eu nu am fost întrebat niciodata de acte, de drept de munca, etc. de nimeni timp de 3 ani, dar cunosc numerosi “ilegali” care nu au avut nici un fel de problema timp de 5, 7 sau 10 ani. Si nici nu stiu pe cineva care sa-si faca griji pentru ca munceste la negru, încalcând legea. Autoritatile americane stiu ca emigrantii lucreaza ilegal si le convine. De ce? Asta este o întrebare la care oricine va putea deduce raspunsul citind seria de articole despre adaptarea si sansele emigrantilor români în America, publicata exclusiv si în premiera de www.anchete.ro.

Locurile de munca în functie de sex
Las acum deoparte amanuntele privind modul de a circula prin oras, de a vorbi la telefon, cele de interes turistic, artistic, cultural sau monden. Pentru românii care vin si încearca sa se adapteze aici, sa-si gaseasca un loc în societatea americana, în mod special cea mai mare importanta o au cele de interes si factura economica. America este o superputere mondial-financiara, înainte de a fi una militara, iar datorita caracterului de tip cu adevarat capitalist, cu o economie de piata concurentiala cu adevarat libera, în ciuda unui numar urias de reguli, interdictii, privatiuni si obiceiuri de viata extrem de mare. Chiar daca spulber iluziile a multi dintre cei care spera la un success profesional în America, nu pot sa îi las sa creada ca au sanse sa lucreze aici pe posturile sau în meseriile pe care le-au avut acasa. La Chicago, am cunoscut o fata de prin Baia Mare care lucra, ca barman, pentru 150 de dolari la 8 ore si plângea ca ea era în tara contabila, facuse ASE-ul dar si recunostea ca nu câstiga într-o luna banii pe care la bar îi primea zilnic. Artisti celebri în lume cânta prin statiile de metrou. Medicii, avocatii, inginerii, economistii cu studii universitare nu pot profesa aici decât dupa ce studiaza 5-6 ani la o universitate americana pentru asi echivala studiile din tara. Chiar si dupa, trebuie sa gaseasca o companie care sa-i angajeze sau, daca au acte, green card, rezidenta ori cetatenie americana si banii necesari, sa-si deschida propria afacere în domeniul pe care îl vor. Sansele de reusita sunt însa mici, având în vedere concurenta extrem de acerba din toate sferele de activitate.

Americanii sunt extrem de indiferenti la emigranti, în masura în care nu îi deranjeaza. Studiile, diplomele, experienta sau priceperea într-un domeniu sau altul din Europa nu fac doi bani aici. În functie de sex, pentru emigrantii români sunt doua mari categorii de locuri de munca: pentru femei, în special pentru cele frumoase sau care atrag atentia sunt barurile iar pentru barbati munca în constructii. Ambele asigura, cu efort si 9-10 ore de munca, peste 100 de dolari pe zi. Suma câstigata creste în functie de rezultatele obtinute, de experienta, de modul în care sti sa te descurci. La bar, orice tânara atractiva, fara a fi nevoita sa faca nici un fel de compromise, dar care învata sa zâmbeasca clientilor, sa-i tina de vorba, sa le mai vânda un pahar, o bere sau o cafea, ajunge, cu “tipsul” primit – ciubucul mai pe româneste – la un câstig de 100-150 de dolari. În plus nu numai ca tipsul este legal, dar este si încurajat, este un obicei care se practica oarecum obligatoriu în toate barurile din America. Astfel o bere Heineken sau Corona, care la orice grocery costa 1,40-1,50 dolari iar la supermarket circa 1 dolar, la baruri costa între 3,50 si 6 dolari la care oricine mai adauga cel putin 1 dolar la fiecare sticla. Un pahar cu orice “tarie” costa între 6 si 9 dolari, plus tipsul de rigoare. Cu exceptia restaurantului “Cornel Garden” unde ciubucul primit de fete revine patronului, fetele primind 75 de dolari pe ziua de munca, mâncare, dulciuri, bautura si cafea la discretie, peste tot vasul în care clientii îsi depun atentiile ramâne fetei de la bar sau se împarte egal între cele care muncesc acolo. Pentru patron este suficienta diferenta de 2-3 dolari la sticla de bere, sau 3-4 dolari la un pahar de whisky sau 2-2,50 la o cafea. Barurile, în special cele românesti, sârbesti, italiene, poloneze sau albaneze angajazeaza imediat orice românca, desigur daca arata bine, chiar daca are sau nu experienta în domeniu. Celorlalte femei, celor mai în vârsta le ramân la dispozitie locurile de munca de la curatenie, bucatarie sau alte activitati administrative, dar ceva mai prost platite.

Pentru barbati sunt foarte multe locuri de munca în constructii. Trebuie precizat ca aici constructiile sunt din lemn si placi de placaj si gips, se lucreaza usor si repede, nu este foarte complicat chiar daca este foarte diferit de ceea ce este în tara. Sculele moderne cu care se munceste, tehnologia se învata rapid si… la treaba. Americanii se muta des, doresc tot timpul ca locuinta lor sa arate altfel, asa ca darâma tot interiorul si îsi remodeleaza casa din diferite ratiuni. Unii vor ca din patru, cinci camere sa faca doar doua, trei altii vor invers. Unii vor o baie în plus, altii în minus. Multi vor sa-si schimbe exteriorul casei pentru a da un “look” mai aproape de starea lor prospera. Altii pur si simplu îsi fac “remodeling” pentru ca aici legea nu permite sa iei o chirie mai mare pentru aceleasi conditii pe care le oferi. Astfel, în Queens o garsoniera neremodelata se poate închiria cu 500 pâna la 800 pe luna iar remodelata ajunge la 1000, 1200, 1500 de dolari si chiar peste. Din aceasta cauza sunt foarte multe “joburi” în constructii oferite barbatilor si în mod special românilor care lucreaza repede, bine, ieftin si cu gust european. Ieftin înseamna pentru un patron sa ia cel putin 5000 de dolari pentru un apartament, din care sa plateasca lejer lucratorilor circa 3 pâna la 4000 de dolari pentru munca lor de nici 2 saptamâni. Patronii care au conectii, legaturi, intrare pe piata au simultan 5-6 lucrari, care pe masura ce se finalizeaza aduc câstiguri substantiale. Desigur ca si angajatilor, chiar daca sunt recent veniti din tara si nu au experienta. În scurt timp aceasta, ca orice meserie se dobândeste. Neplacut este ca unii mai încearca sa traga tepe, fapt ce a început sa îi cam excluda din bussines, dar aici salariul se plateste în fiecare vineri asa ca o astfel de întâmplare nu este chiar o catastrofa vitala. Nu pot trece câteva zile, în care daca dai telefoane, te interesezi pe la cunostintele din baruri sa nu gasesti imediat un alt loc de munca. Uneori este chiar de dorit un alt loc de munca pentru ca, pe baza experientei sau experientelor anterioare, poti negocia un salariu mai bun pentru ore de munca mai putine sau munca mai usoara.

Desigur ca nu acestea sunt singurele posibilitati pe care America le ofera emigrantilor, însa acestea sunt cele mai utilizate de cei care muncesc ilegal. Celelate sunt pentru cei care au câstigat loteria vizelor, au venit aici prin casatorie sau reîntregirea familiei si au acte si drept de munca legal. Acestia, pe baza criteriului cel mai ieftin si cel mai bun, daca îndeplinesc conditiile si fac fata în orice fel de domeniu intra deja pe un sistem de plata, oficial de minim 34500 de dolari pe an, au asigurari medicale, concedii si sarbatori platite, pensii asigurate, etc. Pentru celelalte categorii, fara asigurari si concedii platite tot se ajunge relativ lejer, prin munca putin mai grea, la un câstig de 25000 de dolari pe an, din care fara prea multa economie se pot economisi între 15 si 20 de mii, ceea ce, trebuie sa recunoastem, este o avere în România. Majoritatea fac socoteala ca în 4 – 5 ani ajung sa aibe chash circa 100 de mii de dolari cu care se poate trai în tara, în Europa sau chiar si în America din propriul bussines.

Ar fi pueril sa sustin ca acestea sunt singurele metode de existenta ale emigrantilor români în America, însa ele sunt cele mai usor de gasit si, din pacate, cele mai des întâlnite. Sunt accesibile si celor cu pregatire cât si celor fara, celor care stiu limba engleza ca si celor care nu o stiu. Real, în psihologia americana, în relatiile interumane nu conteaza ce faci, singurul considerent de apreciere fiind contul din banca. Drumul unui român fara un sprijin material substantial spre înalta societate este doar întâmplator sau în cazul unor valori universale, campioni mondiali sau olimpici, artisti faimosi sau celebritati. Nu prea sunt multe cazuri de români care sa fie total satisfacuti din punct de vedere profesional, multumiti de ascensiunea în ierarhia sociala. Un important criteriu de avansare în societate este si numarul de generatii anterioare ai în America în arborele tau genealogic. Fiind la prima sau chiar a doua generatie, în momentul care încerci sa avansezi în societate esti respins cu un zâmbet elegant. În ierarhia afacerilor nu exista însa decât handicapul experientei, concurenta acerba si eventual milioanele de dolari pe care le ruleaza alte firme. Este însa loc pentru toata lumea, chiar daca nu multi ajung la nivelul lui Trump sau a patronilor de la AOL care au reusit anul trecut sa piarda 98 de miliarde de dolari. Pentru comparatie, as aminti ca România, în ultimii 13 ani nu a reusit sa atraga nici macar 10 miliarde de dolari sub forma de datorii. Dar, vorbind la modul general, românii care au de munca aici în America sunt fericiti. Au economii, au masini, se îmbraca curat, vad lucruri noi si frumoase, îsi pot face planuri pentru viitor. Pe scurt pot sa-si permita sa viseze la orice, iar visul lor sa devina chiar realitate. Totul ramâne doar o chestiune de dor de casa, de rabdare, de dorinta de a reusi. Aici nu se poate ajunge în vârful societatii doar înscriindu-te pe o lista politica la alegeri si ajungând parlamentar, dar se poate trai în conditii perfecte, onorabil, demn si fara nici un compromise. Cu timpul se poate întemeia o familie ceea ce aduce si românului statutul de American. Si toate celelalte privilegii ale acestui popor care cânta, ca într-un cor urias “God bless america”.

Andrei Ionescu – corespondent permanent Anchete.ro, New York

error: De ce vrei sa copiezi??